top of page

Desfășurarea unei activități comerciale fără autorizație. Netemeinicia procesului-verbal de contrave


Pe rol fiind pronunţarea cauzei civile formulată de petentul S.A. în contradictoriu cu intimatele MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA, intimat DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA şi DIRECTIA REGIONALA ANTIFRAUDA FISCALA 6 ORADEA, având ca obiect plângere contravenţională.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Satu-Mare, petentul S.A., prin avocat Lucia Pascaru, în contradictoriu cu Ministerul Finaţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscala, Direcţia Generală Antiftauda Fiscală, Direcţia Regionala Antifraudă Fiscală 6 Oradea, în temeiul art. 31 din OG 2/2001, a formulat PLÂNGERE CONTRAVENŢIONALĂ împotriva procesului-verbal de contravenţie seria DGAF nr. 0091053 din 21.05.2016, solicitând anularea acestuia ca nelegal şi netemeinic, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 500 lei, precum şi ridicarea sancţiunii complementare a confiscării bunurilor, cu consecinţa restituirii acestora către subsemnatul reclamant.

Intimata Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Cluj Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, in temeiul art. 205 din Codul de procedura civila si in termenul legal prevăzut de acelaşi act normativ, a depus întâmpinare la plângere contravenţionala introdusa de reclamantul S.A. Raportat la petitul cererii de chemare in judecata, solicită instanţei de judecată admiterea lipsei calităţii procesuale pasive a MINISTERULUI FINANŢELOR PUBLICE, si in consecinţa, respingerea acţiunii reclamantului fata de paratul de ordinul I, ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, raportat la pretenţiile reclamantului.

Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala, în calitate de parată în cauza ce formează obiectul dosarului sus indicat, prin reprezentanţii săi legali, în temeiul dispoziţiilor art. 205 Cod procedură civilă formulează întâmpinare la plângerea contravenţională formulată de S.A. împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria DGAF nr. 0091053 din data de 21.05.2016 întocmit de ANAF- DGAF - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea, prin care invocă excepţia nulităţii plângerii contravenţionale, având în vedere ca procesul-verbal atacat in prezenta cauza a fost încheiat ia data de 21.05.2016, data la care s-a si înmânat un exemplar contravenientului, consemnându-se acest aspect la finalul procesului-verbal. Petentul a formulat la data de 03.06.2016 o plângere contravenţională, fără a indica motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea, aşa cum în mod imperativ prevede art. 194 lit. d Cod procedură civilă. Conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001, prevederile acestui act normativ special se completează cu dispoziţie Codului de procedură civilă.

Ca atare, în lipsa unei prevederi exprese, cuprinse în norma specială, privitoare la nemotivarea plângerii, devin incidente dispoziţiile de drept comun, cuprinse în art. 194 Cod procedură civilă, care prevăd obligatoriu indicarea motivelor de fapt şi de drept. Potrivit art. 196 alin. 1 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde motivele de fapt ale acesteia este nulă. Având în vedere cele mai sus menţionate, solicită instanţei de judecată să constate că plângerea contravenţională formulată de petent este nulă.

Totodată, invocă tardivitatea introducerii plângerii contravenţionale, în ceea ce priveşte „motivele" depuse după termenul de 15 zile de la data înmânării procesului verbal de contravenţie. Astfel, asa cum se poate observa, plângerea cuprinzând motivele de pretinsa nelegalitate si netemeinicie a procesului-verbal atacat în prezenta cauza a fost depusă la data de 10.06.2015. deci după data expirării termenului de 15 zile stabilit în mod imperativ de art.31 alin. d) din O.G.nr. 2/2001. Aşadar, instanţa de fond nu se poate pronunţa asupra motivelor de pretinsa nelegalitate şi netemeinicie a procesului-verbal atacat în prezenta cauză, în condiţiile în care aceste motive nu au fost formulate în termenul imperativ de 15 zile de la înmânarea procesului-verbal.

Pe fond, solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată, din următoarele considerente:

În fapt, prin procesul verbal de constatare şi sancţionarea contravenţiei seria DGAF 0091053 din data de 21.05.2016, s-a reţinut că S.A. efectuează acte de comerţ cu piese second hand, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege, conform art. 1 lit. a) din Legea 12/1990. De asemenea, s-a constatat faptul că S.A. nu deţine nici o formă legală de organizare pe teritoriul României privind efectuarea de activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii.

Acesta faptă constituie contravenţie potrivit dispoziţiilor art. 1 lit a) din Legea nr. 12/1990 republicată, unde se precizează: ,,Următoarele fapte reprezintă activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite şi constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni: a) efectuarea de activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii, după caz, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege.

Pentru această faptă, petentul a fost sancţionat contravenţional de inspectorii antifrauda, în baza art. 2 alin (1) din Legea nr. 12/1990 republicată, cu amendă în sumă de 500 lei. Totodată, în temeiul art. 3 din aceleaşi act normativ, s-a aplicat şi măsura complementară a confiscării celor 30 de cutii UPC-PW5115 5001 USB 230V POWERWARE, PIN: 05146549-5591. Sunt neîntemeiate susţinerile petentului care invocă nulitatea absolută a procesului verbal atacat, pentru inexistenţa faptei contravenţionale.

În acest sens, solicită instanţei să constate ca petentul nu aduce argumente de fapt sau de drept care sa atragă nulitatea procesului verbal de contravenţie. Solicită să se observe că fapta contravenţională reţinută, respectiv efectuarea de acte de comerţ cu piese second hand, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite de lege este detaliat motivată sub aspectul nominalizării faptei contravenţionale, precum şi invocarea aspectelor reţinute în argumentarea faptei. Având în vedere cele de mai sus, precum şi faptul ca domnul S.A. a fost prezent la întocmirea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei şi a luat la cunoştinţă despre conţinutul acestuia prin semnătură, rezulta fără putinţa de tăgadă faptul că această susţinere a petentului este nefondată, având ca scop inducerea în eroare a instanţei de judecată.

Pe fondul cauzei, menţionează că argumentele invocate de către petent în cuprinsul plângerii contravenţionale sunt simple apărări formale, care nu sunt de natură a înlătura răspunderea contravenţională a persoanei fizice S.A., având în vedere următoarele considerente:

În motivarea plângerii, petentul susţine că „nu am efectuat nici un fel de act de comerţ......eu am calitatea de consumator şi nu de comerciant". Învederează instanţei faptul că petentul nu aduce nici un element probatoriu in fata instanţei, menit să demonstreze contrariul celor constatate in procesul verbal de contravenţie, argumentele acestuia nefiind suficiente pentru a răsturna prezumţia de legalitate de care se bucura actul de control.

În acest sens, arată că, la data de 21.05.2016 urmare a controlului efectuat în Punctul de Trecere a Frontierei Petea, judeţul Satu Mare, pe sensul de intrare în ţară, asupra autoutilitarei Mercedes Sprinter, în care s-au transportat 30 de cutii UPC-PW5115 5001 USB 230V POWERWARE, PIN: 05146549-5591 cu serii SIN diferite prezentate în lista de inventar, inspectorii antifrudă au constatat că marfa transportată depăşeşte necesarul unei utilizări în scop personal.

Pentru aceste cutii UPC ce s-au identificat în autoutilitară, echipa de control a solicitat domnului S.A. o notă explicativă, din care rezultă că nu este autorizat să efectueze activităţi de producţie, comerţ sau prestări servicii, după caz, şi a prezentat echipei de control o chitanţă, având valoarea de 750 euro (ce nu conţine datele de identificare ale vânzătorului, fără număr şi fără dată). De asemenea, acesta nu a prezentat documente de provenienţă din care să rezulte denumirea şi cantitatea pieselor auto second hand. Ulterior, s-a procedat la inventarierea acestora conform Listelor de inventar întocmite la data şi ora controlului. Din Nota explicativă şi din documentele prezentate rezultă faptul că bunurile au fost achiziţionate în vederea comercializării, însă persoana fizică nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a efectua acte şi fapte de comerţ, încălcând prevederile legale în vigoare.

Petentul S.A., în plângerea contravenţională declară că a dorit să efectueze un transport de 30 cutii UPC pentru uzul personal, lucru care nu reiese din Nota explicativă dată echipei de control la data şi ora controlului. Mai mult, contravenientul susţine faptul că aparatele aparţineau pasagerilor din autoutilitara Mercedes Sprinter, prezenţi la ora si data controlului, cu toate că pe chitanţa nr. RESS3698/19.05.2016 apare doar numele acestuia.

Faţă de cele mai sus arătate, învederează instanţei că există o contradicţie între susţinerile şi pretenţiile formulate de petent, în sensul că, deşi acesta afirmă că bunurile în cauză nu îi aparţin în totalitate acestuia, totuşi solicită restituirea bunurilor confiscate sau achitarea sumei de 750 de euro, reprezentând contravaloarea acestora.

Mai mult decât atât, menţionează faptul că UPS-urile în cauză nu sunt bunuri consumabile, care să necesite achiziţionarea unui număr atât de mare de astfel de produse, astfel că scopul este evident de revânzare.

În conformitate cu prevederile art. 1, lit. a din Legea 12/1990, efectuarea de activităţi de producţie, comerţ, sau prestări sevicii, după caz, se face în urma autorizării, cu îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege. Având în vedere prevederile legale mai sus menţionate, este evidentă culpa petentului, care nu şi-a îndeplinit obligaţia legală prevăzută la art. 1, lit. a din Legea 12/1990, republicată, ceea ce conduce la tragerea ei la răspunderea contravenţională.

Fapta reţinută în sarcina contravenientului este o faptă omisivă prin inacţiune, astfel că simpla culpă este suficientă pentru existenţa acesteia, iar forma de vinovăţie nu influenţează gradul de pericol social al faptei, câtă vreme urmarea faptei este aceeaşi respectiv o stare de pericol.

În consecinţă, apreciază că sancţiunea aplicată de către agenţii constatatori a fost corect individualizată prin raportare la pericolul social al faptei, care rezultă nu numai din modul în care a fost săvârşită fapta ci şi din modul în care legiuitorul a stabilit limitele amenzii contravenţionale.

Instanța de judecată reține următoarele: La data de 21.05.2016, cu ocazia unui control efectuat de intimata la punctul de trecere a frontierei Petea s-a retinut savarsirea de catre contravenient a contraventiei prevazute de art 1. al. a din Legea 12/1990. Astfel s-a intocmit pe seama petentului procesul verbal de contraventie seria DGAF nr. 0091053 , s-a aplicat amenda contraventionala in suma de 500 lei si s-a dispus confiscarea bunurilor.

In cadrul procesului verbal mai sus mentionat s-a retinut ca petentul circuland cu autoutilitara Mercedes Sprinter cu nr. de inmatriculare a transportat un nr. De 30 de cutii UPC – PW5115 500I USB 230 V Powerware Pin 05146549-5591 avand serii diferite prezentate in lista de inventar. Se mai arata in procesul verbal intocmit ca petentul a prezentat o chitanta care nu avea numar si data care atesta ca acesta a achitat 750 euro pentru cele 30 de buc. USV.

Petentului i s-au adresat mai multe intrebari cuprinse in nota explicative depusa la fila 52 din dosar din care rezulta ca aceste aparate au fost procurate “impreuna cu alte 5 persoane, prieteni...pentru a le da la prietenti acasa, la cunoscuti , la scoala pentru calculatoare”. Nu corespund realitatii cele trecute in procesul verbal de catre intimata, adica faptul ca petentul ar fi declarat in nota explicativa ca aceste bunuri le-ar fi procurat in scopul “revanzarii“ si nu trebuia denaturata afirmatia petentului .

Petentul a depus la dosarul cauzei chitanta cu care a achizitionat aceste aparate si se constata ca din nou afirmatiile intimate in sensul ca chitanta nu avea numar si data, nu corespund realitatii , deoarece chitanta are nr. RE 53698 si se vede foarte clar ca s-a emis in data de 19.05.2016 (fila 19).

Fata de cele mai sus aratate, instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale invocate de MFP prin DGRFP Cluj prin AJFP Satu Mare , deoarece lipseste identitatea dintre persoana paratului si persoana obligata in cadrul raportului juridic, iar calitate processual pasiva o are ANAF.

Intimata a invocat faptul ca plangerea formulata este nula si tardiva, insa aceste doua exceptii se vor respinge de instanta deoarece ele sunt neintemeiate. Procesul-verbal de contraventie s-a intocmit in data de 21.05.2016, iar plangerea la contraventie s-a depus prin serviciul registratura in data de 3.06.2016 , adica petentul s-a incadrat in termenul legal de 15 zile si astfel nu se mai poate pune problema tardivitatii plangerii. Cat priveste invocarea faptului ca cererea de chemare in judecata nu ar fi motivate in fapt si in drept nu corespunde realitatii deoarece in data de 10.06.2016 (data postei), adica in termenul legal de 10 zile prevazut de art 194 – 197 CPC s-a depus si motivarea plangerii initial depuse, astfel incat nu se poate retine nulitatea acesteia.

Cat priveste fondul cauzei, intimata a mentionat in cuprinsul procesului-verbal fapte care nu au nici un corespondent in realitate si nici pe parcursul judecatii nu s-au dovedit a fi reale. Astfel, s-a susţinut ca petentul a prezentat o chitanţa privind achiziţionarea produselor, iar actul nu avea nici numar, nici data, desi numarul chitantei se putea deduce foarte usor, acesta fiind RE 53698, iar data achiziţionării este 19.05.2016. S-a mai susţinut ca petentul ar fi declarat in nota explicativa ca produsele erau destinate pentru revanzare, lucru care de asemenea nu corespunde realităţii, deoarece petentul a afirmat cu totul altceva , respectiv ca ”va da din aparate la prieteni, cunoştinţe si pentru şcoala la calculatoare”.

Iar in al treilea rand, intimata susţine ca aceste produse urmau sa fie comercializate de petent, fara a detine acte legale in acest lucru, un fapt afirmat fara niciun suport, fiind doar o presupunere a intimatei, cu toate ca petentul arata ca cele 30 de cutii UPC aparţineau acestuia achiziţionate impreuna cu celelalte 4 persoane, adica prietenii lui, doar ca s-a intocmit o singura chitanta, si nu separat.

Fata de considerentele mai sus arătate, procesul verbal este netemeinic, astfel ca se vor anula dispoziţiile acestuia deoarece din cele prezentate de intimata nu rezulta savarsirea contravenţiei prevăzute de art 1 din Legea 12/1990, iar drept urmare se impune restituirea produselor confiscate sau contravaloarea acestora.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând instanţei admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii plângerii la contravenţie formulată de către petent.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul S.A. solicită respingerea apelului şi menţinerea hotărârea primei instanţe ca temeinică şi legală. În motivare se arată că potrivit art.1 litera a) din Legea nr.12/1990: ”Următoarele fapte reprezintă activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite şi constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni: a) efectuarea de activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii, după caz, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege.” Legea nr. 12/1990 nu defineşte sensul noţiunii de activitate de comerţ, însă aceasta este definită, în prezent, prin mai multe acte normative în vigoare. Astfel, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, cu modificările şi completările ulterioare, noţiunea de „comerţ cu amănuntul" este definită la art. 4 lit. d) ca fiind acea activitate desfăşurată de comercianţii care vând produse, de regulă, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora. Aceeaşi definiţie a comerţului cu amănuntul se regăseşte şi în Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, precum şi noţiunile de „consumator" şi „comerciant". Astfel, prin „comerciant" se înţelege orice persoană fizici sau juridică ce acţionează în scopuri care se încadrează în activitatea sa comercială, industriala, artizanală ori liberală şi orice persoană care acţionează în numele sau în beneficiul unui comerciant.

Aşadar, precizează intimatul că a arătat faptul că Legea nr. 12/1990 privind protecţia populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite sancţionează contravenţional, la art.1 lit. a), efectuarea de acte sau fapte de comerţ de natura celor prevăzută în legislaţia comercială, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege. Or, intimatul arată că în speţă nu a efectuat niciun fel de act de comerţ, pentru a intra sub incidenţa dispoziţiilor din Legea nr.12/1990. Faptul de a fi transportat mai multe bunuri cu autoturismul proprietate personală nu se încadrează în sfera activităţilor comerciale, interpretarea astfel dată de către organele de control fiind o simplă supoziţie, fără suport real.

Consideră intimatul faptul că dispoziţiile legale nu permit interpretarea in extenso a noţiunii de activitate comercială, în sensul de a considera că şi simpla transportare a unor bunuri personale ar reprezenta un act de comerţ, în lipsa altor elemente care să confirme această ipoteză. Menţionează că dacă nu se coroborează cu alte probe, cantitatea mai mică sau mai mare a bunurilor nu poate reprezintă, în sine, o dovadă a activităţii comerciale. Astfel, este foarte posibil ca o persoană să achiziţioneze un bun individual în scopul comercializării, în timp ce o altă persoană să achiziţioneze o cantitate mai mare de bunuri, în scopuri personale. Aceasta cu atât mai mult cu cât şi restul pasagerilor din autoutilitara Mercedes Sprinter le-au explicat agenţilor constatatori că bunurile în cauză le aparţin şi lor deopotrivă, şi deci, nu toate cele 30 de aparate sunt ale sale.

Aşa cum a arătat, precizează intimatul, funcţia strict specifică comerţului o constituie crearea condiţiilor de realizare efectivă a actului de vânzare-cumpărare. În lipsa acestui element, activitatea comercială este inexistentă. Astfel, se poate defini activitatea comercială prin prisma unui raport tripartit producător-comerciant-consumator.

Or, în speţă, nu s-a făcut dovada existenţei acestui raport producător-comerciant- consumator, pentru a se putea stabili existenţa unei activităţi comerciale, cu atât mai puţin a uneia ilicite.

În fapt, în această cauză intimatul arată că are calitatea de consumator şi nu de comerciant, căci a achiziţionat bunurile transportate, în numele şi în scopul său personal. Interpretarea organelor de control, în sensul că aceste bunuri ar face obiectul unei activităţi comerciale, desfăşurate de către el, arată intimatul, fără îndeplinirea condiţiilor legale, nu este susţinută de nicio probă, aspect constatat şi de către instanţa de judecată în motivarea admiterii plângerii contravenţionale.

De asemenea, arată că întrucât din procesul-verbal nu rezultă că ar fi oferit spre vânzare bunurile confiscate, iar procesul verbal de constatare a unei contravenţii nu se poate referi decât la faptele constatate personal la data întocmirii sale de către agentul constatator, solicită a se observa că fapta reţinută nu întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de disp. art.1 lit. a) din Legea nr.12/1990.

În plus, în prezenta cauză operează prezumţia de nevinovăţie (cauza Anghel c. României), astfel că existenţa faptei şi a vinovăţiei sunt împrejurări care trebuie dovedite de către organul care aplică sancţiunea. În lipsa acestor dovezi, intimatul arată că nu poate fi obligat să-şi dovedească propria nevinovăţie, cu atât mai mult cu cât ar trebui să facă dovada unui fapt negativ nedefinit, ceea ce este aproape imposibil (probatio diabolica).

Analizând sentinţa apelată prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi a dispoziţiilor art. 479 Cod.pr.civ., instanţa a apreciat că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

În mod corect, în baza probatoriului administrat, prima instanţă a apreciat ca fiind răsturnată prezumţia de temeinicie a procesului verbal contestat.

Prin procesul verbal anulat de instanţa de fond s-a reţinut săvârşirea de către petentul S.A. a contravenţiei prevăzute de art.1 lit.a din Legea nr.12/1990, potrivit căruia constituie contravenţii, efectuarea de activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii, după caz, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite de lege.

În baza probatoriului administrat în faţa instanţei de fond, tribunalul reţine că petentul a făcut dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenţie, respectiv că achiziţia bunurilor în cauză nu s-a realizat în scopul comercializării sau desfăşurării unor alte activităţi de comerţ, ci pentru uz personal şi că bunurile introduse în ţară nu au aparţinut în întregime petentului. Această situaţie de fapt rezultă chiar din Nota explicativă dată de petent la întrebările inspectorilor antifraudă, în răspunsul la întrebarea nr. 2, acesta arătând că împreună cu alte persoane, prieteni, a procurat bunurile transportate „pentru a le da la prieteni acasă, la cunoscuţi, la şcoală pentru calculatoare”.

Prin urmare, câtă vreme intimata-apelantă nu a adus dovezi suplimentare privind temeinicia procesului verbal, ţinând seama de cele învederate, sub aspectul laturii obiective a contravenţiei, nu se poate reţine efectuarea de către petent a vreuneia din activităţile prevăzute de art. 1 lit. e) din Legea nr.12/1990.

Faţă de aceste considerente, tribunalul apreciază că nu s-au administrat de către apelantă dovezi suficiente în susţinerea faptei reţinute prin actul sancţionator şi că prima instanţă a soluţionat în mod corect plângerea la contravenţie formulată de petent, hotărârea impunându-se a fi menţinută.

În consecinţă, constatând că apelul este neîntemeiat, în temeiul art. 480 alin.1, art. 453 C.proc.civ., art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, tribunalul va respinge apelul declarat.

bottom of page